POVESTEA MEA: Buclele pierdute şi regăsite - by DANA PETRAS

A fost odată ca niciodată o fată cu păr creţ, care nu ştia cum să scape de buclele rebele ce-i înconjurau faţa. Cu toate că lumea din jur se uita la cârlionţii ei cu jind, ea voia să scape de ei. Întrebarea: “Nu-mi dai părul ăsta mie?” o irita la culme. Ba, cum nu? L-ar fi dat pe gratis, dar nu putea.

Anii au trecut, iar ea nu contenea să apeleze la tot felul de tertipuri, să scape de cârlionţii nărăvaşi. A găsit diverse soluţii: perii, plăci şi relaxarea buclelor cu soluţii chimice. Doamne, ce mandră şi fericită era când vântul îi flutura şuviţele lungi şi fine! Era o senzaţie de nedescris, pe care o savura din plin. Mai greu era în zilele ploioase, chiar şi cele de vară, când se ascundea sub tot felul de căciuli şi umbrele. Murea de ciudă când se trezea cu părul ondulat din cauza umezelii!

Mai multe...